Un prieten hatru mi-a trimis un mail; asa obisnuim noi sa mai iesim din monotonia muncii de birou, stiti voi. Mi s-a parut haios si i-am cerut voie sa il public, el nu are un blog.
Mai jos, exact cum mi-a trimis povestea:
—-
Tot cautand sa ajung cat mai repede acasa am gasit un traseu care ocoleste No.10 in marea ei majoritate, scotandu-ma foarte aproape de No.91. E un traseu foarte idilic, cu largi perspective in toate drectiile, printre ferme, fara trafic sau semafoare. Desigur e mai lung dar am desoperit ca daca ii “dau in goarna” fac chiar mult mai putin decat pe #10.
Ieri dupa ce am “rup” usa am lua-o pe cai stiute spre casa. Nimeni, nimic pe traseul meu, doar o masina alba la ceva distanta in spate. Ii dau in goarna, ocolesc cateva gauri, ma uit dupa un vultur de ajung pe sensul celaltat, etc…
Dupa un timp masina alba se apropie si ma urmareste la cativa metri in spate. Imi vad de treaba… numai ca masina alba nu ma lasa ba chiar incepe sa se umple de lumini rosi si albastre. Am pus-o! Trag pe dreapta, opresc si pregatesc carnetul de conducere.
Urmeaza cateva momente de asteptate. Il vad pe politist ca ma verifica prin statie… Astept. Se da jos, vine la mine, se prezinta. Ma intreaba calm: “Stii de ce te-am oprit?”. In capul meu se pornesc tot felul de algoritmi: Ce sa zic sa iasa bine?, Sa fie viteza? Sa fie ca m-am uitat dupa vultur? Sa fie ca m-am trezit pe sensul celalalt? Cum sa fac sa nu iasa prea rau? Ma decid si raspund tot cu o intrebare: “It is speeding?” Da din cap afirmativ si incepe sa imi zica calm: “Aici e zona de 50km/ora – te-am inregistrat cu 80, ba chiar la un moment dat cu 96 km/ora. Am asteptat sa treci de indicator, nu ai redus. Am vazut ca ai ocolit ceva gauri… Legea e drastica cu cei care depasesc viteza cu asa de mult…”.
Paradoxal, eu aram asa de linistit de parca nu era vorba de mine. Incredibil de linistit si calm, aproape ca nu imi pasa. Zic intr-o doara “It is nothing I can do right now. I made a mistake, this is it.” El raspunde: “Ai putea pierde licenta acum, aici… dar vad ca nu esti genul ala. Asta e doar un friendly avertisment.” Eu: “I appreciate it, sir!” Mai schimbam ceva vorbe in care el zice ceva de Academia de Politie, avetismente, etc… Eu incep sa realizez prin ce am trecut si ce se intampla. Ma ia asa o amorteala… Tocmai am scapat de o amenda de cateva sute de dollari si de un “commute” cu faimoasele noastre autobuze ecologice de cel putin cateva luni.
Fain. Mi-a mai dat o sansa. In mod cert o sa fiu mai atent la speedometer. Macar pentru o vreme…
Daca eram undeva pe la Adjud alta ar fi fost povestea…
—
V-ati prins, se intampla in Canada. Asta pentru ca multa lume ma intraba cum e aici, iar eu urmaresc Cronica Carcotasilor… O sa revin si cu negativele cand apuc. Una pe scurt: ma supara o sinuzita si ma tot duc de 3 luni la doctor fara prea mari rezultate. Asa ca doctorul meu m-a programat la specialist. M-au sunat ieri de la cabinet, am intalnire cu specialistul peste trei luni. Buna nu? Sanatosi sa fim, ca in rest le ducem pe toate ;)
Tags: canada, masina, politia, poveste, rcmp, story, Vancouver
Olympics are starting, you can feel the spirit. My office is in Harbour Centre so from the 11th floor I can see all the things down.
